Acum ceva timp i-am spus unei nepoate că România a vândut calculatoare in China și, mai mult, că noi, românii, i-am învățat pe chinezi primele noțiuni de calculatoare.
Afirmațiile mele au făcut-o chiar să râdă, neîncrezătoare.
Si totusi, asta este adevarul istoric!
Asa mi-am dat seama că puțini oameni încă în viață știu că în anii 70 și 80 am fost primii care au vândut computere de generația a treia Chinei.
Iata de ce am decis să pun online jurnalul pe care l-am scris atunci și chiar să fac efortul de a-l traduce în franceză.
Pentru că da, a fost o perioadă prosperă pentru industria noastră de electronică și IT, timp în care am vândut în China și nu numai în China, calculatoare Felix C256, o variantă a computerului francez IRIS-50 (comparabil cu calculatoarele IBM 360), construita sub licență incepand din anul 1968 si îmbunătățită ulterior de specialiști români. .
(De ce Felix? Dacia Felix era numele vechii provincii romane de pe actualul teritoriu al României." Pe lângă licența franceză IRIS 50 pentru calculatoare, România a achiziționat și licența Renault 11 pentru autoturism. Așa că au dat numele "Dacia". " la mașini și "Felix" la calculatoare. Mașinile mai există și chiar putem spune că triumfă pe piața internațională, fabrica, sau mai bine zis fabricile de calculatoare au fost distruse, pentru că terenul a avut ghinionul de a fi situat în București, într-o zonă devenită rezidențială.O afacere mult mai profitabilă pentru „profitorii de război”, oligarhii români).
Si da, acesta este adevarul, Romanii i-au invatat pe chinezi primele notiuni despre calculatoare. Grupuri mari de chinezi au venit la Bucuresti si reciproc, grupuri mari de romani au fost trimisi in China ca sa pregateasca ingineri de sistem si alti informaticieni.
„Calculatoarele româneşti au fost folosite în academiile de ştiinţă, în universităţile, fabricile şi întreprinderile din China. Şi în ziua de astăzi oamenii de ştiinţă din China îşi aduc aminte de calculatoarele româneşti Felix”, declara Xu Feihong,, ambasadorul Republicii Populare Chineze la Bucureşti.
In orice caz, eu pot afirma cu certitudine ca si specialistii romanii care au participat la aceasta experienta unica isi aduc aminte de aceasta epoca, poate chiar cu mai multa nostalgie decat utilizatorii chinezi !
Printre acesti specialisti romani m-am aflat la un moment dat si eu, atat pentru cursurile din tara, cat si pentru cele din China, la Pekin si Tianjin, in 1979, 1983 si 1985.
Si da, am scris acest jurnal în timpul deplasarilor mele in China, la prima mea călătorie avand doar 30 de ani și China fiind pentru mine un pământ îndepărtat și ciudat, chiar și puțin înfricoșător oarecum, cu Revoluția lor Culturală despre care aveam informații vagi și destul de tulburătoare.
Informații vagi și tulburătoare și despre celelalte războaie și revoluții ale acestui mare continent care este Asia, cu Vietnam, Iran și alte țări din Golf.
Trebuie amintit că locuiam într-o țară în care informațiile erau filtrate cu atenție, și unde, în orice caz, cel puțin 95% din informațiile care ne parveneau priveau România și liderul ei foarte celebru de atunci, pe care mă voi abține să-l numesc! De altfel, nici măcar nu aveam televizor și nu eram abonata la niciun ziar și pe bună dreptate: pentru ce sa ma abonez? În orice caz, informațiile pe care le-aș fi putut strânge din aceste surse ajungeau oricum la mine in numeroasele reuniuni la care trebuia sa particip. Iar în rest, ma bazam pe transmiterea orala a celor care ajungeau la noi prin canale mai mult sau mai puțin ilegale.
Sa zicem ca asta explică oarecum naivitatea observațiilor mele... Dar întrucât nu am intenționat să produc un tratat istoric sau filozofic, ci doar să rețin, în primul rând pentru mine, impresiile mele, nu voi mai continua să-mi cer scuze!
Lectură bună tuturor celor care vor să mă citească.